Exerciții pentru corectarea piciorului plat (platfus) szeptember 18, 2014

Platfus

Exerciții pentru picior plat

1.Şezând, rulăm talpa înainte şi înapoi pe rotiţele de lemn, aproximativ 3-5 minute.
2. Şezând, cu picioarele pe un baston mai scurt, cu ambele picioare rulăm bastonul înainte şi înapoi, aproximativ 3-5 minute.
3. Şezând, prindem un şerveţel cu degetele de la picioare îl ridicăm în aer şi apoi îi dăm drumul, 30 de repetări.
4. Şezând, cu talpa pe o minge mai moale, rulăm înainte şi înapoi piciorul, după care prindem mingea cu degetele şi o ridicăm de pe sol, 30 de repetări.
5. Şezând, prindem o minge cu ambele picioare, o ridicăm de la sol şi apoi revenim, 30 de repetări.
6. Şezând, alegem şi prindem câte o pietricică cu degetele de la picioare şi o mutăm în lateral, până terminăm toată grămada şi apoi le mutăm înapoi cu celălalt picior.

7. Şezând, ridicăm călcâiul de pe sol şi rămânem în sprijin pe vârfuri, 30 de repetări.

8. Şezând, strângem un prosop prin tragerea lui cu degetele de la picioare, 5-10 repetări.
9. Şezând, strângem o sfoară cu degetele de la picioare, 5 repetări/picior.
10. Mers cu paşi mici în lateral pe un baston şi/sau pe un cerc, 5 repetări.
11. Mers pe vârfuri, 5 min.
12. Mers pe partea externă a labei piciorului, cu degetele strânse (ţinând o pietricică între degete), 5 min.
13. Urcat şi coborât pe scara fixă (spalier), treaptă cu treaptă, păşind pe mijlocul tălpii, 5 repetări.
14. Sprijin pe genunchi, ducerea alternativă a picioarelor întinse înapoi, cu vârfurile bine întinse şi păstrând contactul cu solul, 30 repetări.
15. Stând pe genunchi, mâinile pe şold, vârfurile întinse, trecerea în aşezat pe călcâie, 30 de repetări.
16. Mers pe vârfuri pe un plan înclinat, 5 min.
17. Bicicletă de cameră, 10-15 minute.

1. Pacientul din şezând pe un scaun rulează cu planta o minge în toate direcţiile
2. Pacientul din şezând prinde cu degetele membrului inferior o bucată de pânză şi o ridică de pe sol. [
3. Din şezând: abducţia membrelor inferioare+ flexia genunchilor +rotaţie internă+supinaţie, astfel încât plantele celor două membre se privesc. Sein cearcă menţinerea în poziţie timp de 10 secunde.
4. Din şezând, pacientul execută flexia gambei pe coapsă şi flexia plantară încercând să-şi atingă şezutul cu vârfurile degetelor.
5. Din decubit dorsal cu membrele inferioare în faţa unui spalier. Pacientul sprijină planta uni membru pe a-2-a treaptă a spalierului. Celălalt membru rămâne pe sol. Pacientul încearcă ridicarea feselor şi a trunchiului de pe planul solului, împingându-se în treaptă spalierului
8. Folosirea stepper-ului
9. Mers pe bicicletă
10. Din patrupedie: se aşează o eşarfă între membrele superioare şi cele inferioare. Pacientul încearcă să prindă cu degetele piciorului eşarfa şi să mute în spate

Jocuri pentru prevenirea şi corectarea atitudinii cifotice

Oră de sport în grădiniță

Jocuri pentru prevenirea şi corectarea atitudinii cifotice

• Grupa mică (3-4 ani)

Obiective:

– Formarea unei atitudini corecte a copilului
– Formarea gradată a deprinderilor motrice de bază (mersul, alergarea, săritură, tararea, etc.);
– Dezvoltarea calităţilor motrice de bază (viteza, îndemânarea, rezistenta la eforturi şi în măsura posibilităţilor forţa).

1) « Zborul păsărelelor »: Copiii în poziţia stând sau stând pe vârfuri. La comanda educatoarei pasarele îşi ia zborul, copiii ducând în braţele prin lateral-sus; coatele sunt întinse pronunţând: « Zbarr » şi revenire în momentul în care educatoarea spune « păsărelele se odihnesc ».

2)« Vrăbiuţele sar pe pământ»: Copiii în poziţia stând pe vârfuri cu mâinile pe şold. Educatoarea dă startul astfel:” vrăbiuţele sar pe pământ” iar copiii execută mers pe vârfuri cu deplasare înainte pe o direcţie dinainte stabilită. Se încetează la comanda “vrăbiuţele se odihnesc” după care se reia ciclul dacă este cazul.

3) «Pasărea îşi ia zborul»: Copiii în poziţia culcat înainte (decubit ventral); la comanda educatoarei “pasărea îşi ia zborul”, se execută extensia trunchiului cu ducerea braţelor lateral. Revenirea la poziţia iniţială se realizează la comanda educatoarei:” pasărea a obosit”.

4) «Brăduţul creşte»: Copiii în poziţia stând ghemuit cu sprijin pe palme, la comanda educatoarei “brăduţul creşte”, se execută ridicare stând pe vârfuri cu braţele întinse sus şi revenire.

5) «Mersul berzei»: Copiii iau poziţia stând cu braţele întinse-sus, la comanda educatoarei “barza merge”, se execută ridicarea alternativă a genunchilor cât mai sus. Se încetează la comanda educatoarei “barza se opreşte”.

• Grupa mijlocie (4-5 ani)

1) «Florile se deschid şi se închid»: copiii în poziţia stând, la comanda educatoarei « florile se deschid », se execută ridicarea braţelor prin înainte-sus concomitent cu ridicarea pe vârfuri; pentru a reveni la poziţia iniţială educatoarea comandă « florile se închid » (coborârea braţelor se execută prin lateral).

2) «Cursa cangurilor»: copiii sunt aşezaţi pe două şiruri în poziţia stând cu mâinile pe şold; la semnalul sonor, capetele şirurilor pornesc cursă prin deplasare înainte cu sărituri pe ambele picioare pe o distanţă de aproximativ 2 metri până la un semn dinainte stabilit, întorcându-se în alergare atingându-l uşor cu palma pe următorul, dându-i astfel startul şi trecând la coadă propriului sir.

3) «Cocoşelul ţanţoş»: copiii în poziţia stând cu braţele întinse lateral sus; la comanda educatoarei, se execută ducerea alternativă a câte unui genunchi la piept.

4) «Melcul urcă»: copilul culcat înainte (decubit ventral), apucă cu ambele mâini de boston care este ţinut vertical de educatoare cu un capăt sprijinit pe sol: la comanda educatoarei «melcul urcă», se execută ducerea mâinilor din aproape în aproape pe baston în sus până ce trunchiul ajunge în extensie; la comanda educatoarei « melcul coboară » se revine la poziţia iniţială.

5) «Roaba cară»: copiii grupaţi doi câte doi (perechi) pe două şiruri, unul dintre copii în poziţia stând apucându-l la nivelul gleznelor pe celălalt copil care se sprijină pe palme; le semnal sonor copiii se deplasează înainte (unul dintre ei pe picioare celălalt cu ajutorul mâinilor), pe o distanţă de aproximativ 2 metri.La întoarcere se inversează rolurile.

Cifoza, atitudinea cifotică

             

Cifoza dorsală

     Definiție: Cifozele sunt deviații ale coloanei vertebrale, în plan sagital (antero-posterior), prin exagerarea curburilor normale ale acesteia, cu convexitatea curburii orientată posterior. Există însa, cazuri rare, atipice, când coloana se incurbează invers (cifoza cervicală, lordoza dorsală sau cifoza lombară).

Cifozele de pot clasifica astfel:

1. După localizare:

* Cifoza dorsală – este o accentuare a curburii fiziologice a coloanei în regiunea toracală și este cea mai frecventă deviație a coloanei.

* Cifo-lordoza (cifoza dorsală compensată de lordoza lombară), este o accentuare a celor două curburii vertebrale, echilibrate și compensându-se reciproc.

*Cifoza lombară și inversiunea vertebrală este o cifoză lombară apărută prin retroversia bazinului, compensată dorsal.

* Cifoza cervicală reprezintă inversarea curburii lordotice cervicale.

* Cifoza totală este continuarea cifozei dorsale și lombare și este însoțită de înfundarea toracelui. Este o cifoză lungă, întâlnită la indivizii cu relaxare ligamentară și musculară.

    2.)  După etiologie:

• Funcționale (nestructurale): Ele sunt deviații tipice, ușoare, cu debut greu de precizat, cu evoluție lungă și lentă, dar cu prognostic favorabil. În cazul lor nu se constată modificări morfologice ale coloanei vertebrale. Cifozele funcționale sunt cele mai frecvente deviații ale coloanei vertebrale din perioada de creștere. Ele se împart în:

1. Habituale – de obișnuință, de deprindere;
2. De creștere – apărute în urma disproporției dintre creșterea exagerată în înălțime și dezvoltarea insuficientă a musculaturii;
3. Profesionale – exista profesii (ex: munca la birou) care predispun la o atitudine cifotică;
4. Compensatorii și cele datorate defectelor unor analizatori (cifoza miopilor).

          Toate acestea sunt ușor de corectat (prin exerciții funcționale de extensie), uneori prin simpla îndepărtare a cauzelor care le-a produs. Dacă nu sunt tratate, ele pot determina modificări anatomice în structura elementelor coloanei vertebrale şi devin patologice.

• Patologice. Sunt deviaţii mai accentuate şi mai grave decât cele funcţionale, ele fiind însoţite întotdeauna de modificări (deseori ireductibile) ale structurii elementelor coloanei vertebrale. Tratamentul lor este complex (ortopedic, chirurgical, kinetoterapeutic), el putând avea rezultate pozitive doar dacă se intervine precoce prin înlăturarea cauzei care le-a produs. Tratamentul acestor cifoze este de lungă durată. Cifozele patologice sunt grupate astfel:

1. Congenitale: platispondilia, agenezia disului intervertebral, microspondilia;
2. Post-traumatice: luxaţia şi fractura vicios consolidată, hernia de disc, cifoza histerotraumatica, sdr. Kummel-Verneuil;
3. Infecţioase: tuberculoza osoasă (morbul lui Pott), cifoza tetanică, osteomielitica;
4. Distrofice: epifizita sau osteocondrita vertebrală (boala Scheuermann). Este cea mai des întâlnită formă de cifoza patologică;
5. Reumatice (inflamatorii): spondilita anchilozantă, spondilodiscartroze;
6. Tumorale: mielomul multiplu, metastaze osoase;
7. Paralitice (neuromusculare): atunci când este compromisă musculatura regiunii, paralizia cerebrală infantila, sindroame extrapiramidale;
8. Endocrine şi carenţiale: osteoporoza, boala Cushing, rahitismul, osteomalacia;
9. Cifoza senila: prin involuţia ososasa şi insuficienta musculară;
10. Psihotice: în afecţiuni psihice depresive;
11. Cifoze medicamentoase: administrarea îndelungată de cortizon, insulina, curara, pot determina apariţia fracturilor de coloană şi a cifozei consecutive.