Cifoza, atitudinea cifotică

             

Cifoza dorsală

     Definiție: Cifozele sunt deviații ale coloanei vertebrale, în plan sagital (antero-posterior), prin exagerarea curburilor normale ale acesteia, cu convexitatea curburii orientată posterior. Există însa, cazuri rare, atipice, când coloana se incurbează invers (cifoza cervicală, lordoza dorsală sau cifoza lombară).

Cifozele de pot clasifica astfel:

1. După localizare:

* Cifoza dorsală – este o accentuare a curburii fiziologice a coloanei în regiunea toracală și este cea mai frecventă deviație a coloanei.

* Cifo-lordoza (cifoza dorsală compensată de lordoza lombară), este o accentuare a celor două curburii vertebrale, echilibrate și compensându-se reciproc.

*Cifoza lombară și inversiunea vertebrală este o cifoză lombară apărută prin retroversia bazinului, compensată dorsal.

* Cifoza cervicală reprezintă inversarea curburii lordotice cervicale.

* Cifoza totală este continuarea cifozei dorsale și lombare și este însoțită de înfundarea toracelui. Este o cifoză lungă, întâlnită la indivizii cu relaxare ligamentară și musculară.

    2.)  După etiologie:

• Funcționale (nestructurale): Ele sunt deviații tipice, ușoare, cu debut greu de precizat, cu evoluție lungă și lentă, dar cu prognostic favorabil. În cazul lor nu se constată modificări morfologice ale coloanei vertebrale. Cifozele funcționale sunt cele mai frecvente deviații ale coloanei vertebrale din perioada de creștere. Ele se împart în:

1. Habituale – de obișnuință, de deprindere;
2. De creștere – apărute în urma disproporției dintre creșterea exagerată în înălțime și dezvoltarea insuficientă a musculaturii;
3. Profesionale – exista profesii (ex: munca la birou) care predispun la o atitudine cifotică;
4. Compensatorii și cele datorate defectelor unor analizatori (cifoza miopilor).

          Toate acestea sunt ușor de corectat (prin exerciții funcționale de extensie), uneori prin simpla îndepărtare a cauzelor care le-a produs. Dacă nu sunt tratate, ele pot determina modificări anatomice în structura elementelor coloanei vertebrale şi devin patologice.

• Patologice. Sunt deviaţii mai accentuate şi mai grave decât cele funcţionale, ele fiind însoţite întotdeauna de modificări (deseori ireductibile) ale structurii elementelor coloanei vertebrale. Tratamentul lor este complex (ortopedic, chirurgical, kinetoterapeutic), el putând avea rezultate pozitive doar dacă se intervine precoce prin înlăturarea cauzei care le-a produs. Tratamentul acestor cifoze este de lungă durată. Cifozele patologice sunt grupate astfel:

1. Congenitale: platispondilia, agenezia disului intervertebral, microspondilia;
2. Post-traumatice: luxaţia şi fractura vicios consolidată, hernia de disc, cifoza histerotraumatica, sdr. Kummel-Verneuil;
3. Infecţioase: tuberculoza osoasă (morbul lui Pott), cifoza tetanică, osteomielitica;
4. Distrofice: epifizita sau osteocondrita vertebrală (boala Scheuermann). Este cea mai des întâlnită formă de cifoza patologică;
5. Reumatice (inflamatorii): spondilita anchilozantă, spondilodiscartroze;
6. Tumorale: mielomul multiplu, metastaze osoase;
7. Paralitice (neuromusculare): atunci când este compromisă musculatura regiunii, paralizia cerebrală infantila, sindroame extrapiramidale;
8. Endocrine şi carenţiale: osteoporoza, boala Cushing, rahitismul, osteomalacia;
9. Cifoza senila: prin involuţia ososasa şi insuficienta musculară;
10. Psihotice: în afecţiuni psihice depresive;
11. Cifoze medicamentoase: administrarea îndelungată de cortizon, insulina, curara, pot determina apariţia fracturilor de coloană şi a cifozei consecutive.